Tradiții și obiceiuri de botez în Moldova6

Moldova este o ţară bogată în tradiţii şi obiceiuri. Unii habar nu au de ele, alţii — le respectă cu sfinţenie. Totuşi, sunt momente în viaţă când cu sau fără voie, trebuie să ne supunem legilor necrise ale acestui meleag şi să-i urmăm tradiţiile.

Botezul este atât un important eveniment de familie, cât şi unul bogat în obiceiuri — lucruri mărunte, poate lipsite de însemnătate pentru unii oameni, dar semnificative pentru biserică. Aflaţi din acest articol mai multe detalii despre tradiţiile creştine de botez, care dintre acestea trebuie respectate și care sunt, mai degrabă, obiceiuri păgâne.

Pregătirea pentru botez

De asemenea citiți:

Botezul copilului

Părinții micuțului aleg nașii de botez, nașii de cununie fiind, de cele mai multe ori, și nașii cei mari de botez. Pentru slujba de botez, părinții trebuie să aducă la biserică vin, untdelemn pentru ungere și dulciuri pentru a serba evenimentul. Tot ei sunt răspunzători de hăinuța copilului de botez. Se spune că e bine dacă hăinuța de botez este una de familie, adică mama, bunica, străbunica a fost îmbrăcată în aceiași rochiță. Atât fetițele, cât și băiețeii trebuie să poarte un fel de rochiță albă, lungă. Aceasta simbolizează inocența, curățirea. Mama și tata trebuie să mai aibă la ei o cutie unde vor păstra busuiocul și firele de păr tăiate ale bebelușului.

Eroii principali ai botezului sunt nașii copilului. Nașa cea mare trebuie să plătească slujba de botez, să cumpere lumânarea de botez pentru copil (lumânarea trebuie să fie împodobită cu flori vii și să aibă fundă roz pentru fetiță și albastră pentru băiețel), să pregătească fașa. Aceasta trebuie să fie o pânză nu mai mică și nici mai mare de 2 m, albă, necusută, netivită, nebrodată. Ea simbolizeaza viața copilului. În afară de această pânză, nașa trebuie să cumpere un prosop și săpun alb pentru ca preotul să se spele pe mâini. Nașul și nașa cumpără finului un trusou complet de hăinuțe — de la scutece până la scurtă și căciuliță de iarnă. Tot nașii aduc la biserică o iconiță pe care i-o dau preotului să o sfinţească, după care o iau acasă. Și, cel mai important — nașii cumpără o cruciuliță petru copil. În unele regiuni ale țării, pentru fetiță se cumpără cercei, iar pentru băiețel — un lănțișor.

Procedura din biserică

Fiecare dintre nași au la biserică crijmă. În această bucată de pânză se pune busuioc, flori și se înfășoară lumânarea fiecăruia. Crijma trebuie legată cu pânză roz sau albatră. Naşa, ținând copilul în mâna dreaptă, trebuie să spună pe de rost rugăciunea "Crezul", iar toţi naşii aprind lumânările. Îaninte de botez, preotul unge cu untedemnul adus de părinţi şi sfinţit în biserică copilul ("Se unge robul lui Dumnezeu... cu untdelemnul bucuriei...").

Preotul afundă copilul în cristeliniță de 3 ori, după care are loc mirungerea sau Pecetea Darului Duhului Sfânt — doar o dată în viaţă fiecare dintre noi primeşte această taină. Copilul se miruieşte în 13 locuri. După aceasta sunt tăiate câteva fire de păr. Bebelușul este transmis nașei. Și, împreună cu toți nanii, în frunte cu preotul fac 3 cercuri în biserică.

După aceasta copilul este îmbrăcat în hăinuțe noi. Între timp, preotul citește mamei molitva (40 de zile de la nașterea copilului, mama nu are dreptul de a intra în biserică, pentru că nu e curată). După care, împreună cu micuțul, merge lângă altar. Preotul ia copilul din mâinile mamei și dacă e băiețel îl duce în altar închinându-l lui Dumnezeu, iar dacă e fetiță doar atinge ușile altarului. Cât timp preotul închină copilul, mama sărută icoana din dreapta, pe urmă cea din stânga. Preotul înmânează copilul botezat, închinat, naşei, iar aceasta îl transmite mamei spunând de 3 ori — "Păgân mi l-ai dat, creștin ți l-am adus!" . Așa se încheie un botez.

Acasă

Misiunea preotului s-a terminat, dar a nașelor continuă... Acasă, femeile intră în casă, fiecare dau mamei crijma, mama săruta mâna fiecăreia. Tot nașa stinge lumânarea de botez de tocul ușii, nu înainte de a face semnul crucii cu focul acesteia. În unele regiuni, această lumânare se păstrează în casă, în altele — se duce la biserică ca preotul să o aprindă la slujba de Paști. Numai după ce nașa a făcut semnul crucii la ușă, bărbații au voie să intre în casă.

Baia sau scăldătoarea de a doua zi

Propria-mi opinie — din câte îmi amintesc de la botezul surorii mele, acest obicei de a doua zi se asociază foarte mult cu obiceiurile păgâne descrise în cărțile de ocultism.

Apa pentru baie trebuie se fie neîncepută, adică adusă dis de dimineață, înainte de zori de la fântână. În apa se pun: picături de la lumânarea de botez (aceasta este aprinsă pe tot parcursul băii), flori de busuioc, pâine, pene, monede, apă sfințită, miere, ouă, bijuterii, flori de mac și mușețel, lapte, sare, ardei iute și o potcoavă. Toate aceste lucruri au menirea de a descâta copilul: să fie dulce ca mierea, să fie bogat, să fie frumos, să aibă noroc, să nu se deoache, să fie harnic, să aibă o viaţă uşoară, etc.

Nașa scaldă copilul, îl unge cu mirul de la botez. Apa de la baie se aruncă la un copac. Până la baia de a doua zi, copilul nu trebuie schimbat în alte haine și nimeni nu trebuie să îl sărute. Abia după baie, naşa îl sărută pe frunte.

Ce spune biserica...

Toate cele descrise, au fost tradițiile de botez care se întâlnesc în unele sate (orașe) din Moldova. Ce este necesar de a fi respectat și ce este simplă invenție băbească, am întrebat de preotul Dumitru Moraru.

Iată ce răspuns am primit:

"Câte bordeie, atâtea obiceie" — circulă în popor o asemenea expresie. De aici se trag aceste practici de botez, care au o semnificaţie nu chiar creştină, ci mai mult superstiţioasă!"

Faşa de botez — important e să fie albă. Poate avea 1 m sau 3 m, poate fi şi brodată.

Prosopul şi săpunul alb pentru spălatul pe mâini — mâinile preotului sunt curate, doar el ia crucea în mână, aduce din altar cutiuţa de botez, pune mâinile pe lucruri sfinte. Nu are nevoie să şi le mai spele, pentru că nu sunt "murdare".

Cruciuliţa de botez — important e să fie cruciuliţă, nu neapărat de aur sau argint. Cât priveşte cerceii şi lanţişorul, acestea sunt privite ca daruri care se dau finilor din partea naşilor. Dacă naşii dispun de bani, au tot dreptul să facă asemenea cadou, dar aceste bijuterii nu sunt obligatorii.

Lumânarea de la botez — nu e neapărat să fie stinsă de tocul uşii, dar e bine ca aceasta să se păstreze în casă şi să se aprindă la vreme de necaz.

Scăldătoarea din ziua a doua — aici imaginaţia oamenilor nu are hotar. Mai devreme sau mai târziu, copilul va trebui scăldat după botez. Dar, nu neapărat a doua zi. Şi, în nici un caz, în apa din scăldătoare nu trebuie puse toate aceste atribute cu rol de descântătoare: pene, monede, ardei, etc. Totuşi, apa de la prima băiţă a copilului de după botez trebuie dată la un copac, pentru că, conţine sfinţenie.

Botezul se poate organiza în orice zi a anului, fie că e Post sau nu, doar bebelușul nu alege când să se nască.

Botezul este obligatoriu pentru fiecare copil, în schimb cumătria este la discreția părinților.