Iubirea veșnică este posibilă? Ce spune psihologia în Moldova

Putem cât vrem să respingem acest lucru, dar dragostea este sentimentul subordonat biologiei, hormonilor și instictelor de supraviețuire. Dacă înțelegem ce și de ce se întâmplă — este posibil un cuplu să-și păstreze dragostea pentru mulți ani — consideră psihologul Vera Budan.

Dragostea, această temă veșnic actuală și care rămâne aproape neînțeleasă, după atâtea mii de pagini scrise din diferite perspective.

Astăzi voi aborda câteva aspecte și întrebări, din punct de vedere psihologic, pentru a ne clarifica, cel puțin parțial despre ce este acest element magic, de ce este atât de dorit și de ce lipsa lui ne aduce atât de multă suferință.

Ce este dragostea/ce nu este dragoste dar credem că este?

După dicționar, dragostea este un sentiment complex care presupune în primul rând afecțiune puternică față de cineva sau ceva.

Sentiment complex… și un termen abstract. Dacă am întreba 100 de oameni ce este un măr, chiar dacă vor fi mici diferențe, aceștia își vor imagina ceva foarte asemănător, dacă întrebăm aceiași oameni ce este dragostea, aceștia își vor imagina lucruri foarte diferite. Cel mai interesant este că nu vom putea spune nimănui că nu are dreptate, pentru fiecare va fi adevărat propriul mod de a vedea lucrurile, fiecare va avea dreptul să interpreteze lucrurile exact așa cum o face. Dacă am reveni la aceiași oameni interogați acum, peste 10 ani, vă pot da total alte explicații, pentru că vor avea alte percepții/perspective asupra lucrurilor.

Dacă este să analizăm din punct de vedere psihologic, dragostea romantică, are 2 faze, una de îndrăgostire/ posesivitate și una de tandrețe/încredere reciprocă. Aceste faze sunt ambele necesare în relațiile pe termen lung, pentru apariția copiilor și deci, pentru supraviețuirea speciei. Ce este și mai necesar însă este să înțelegem cum stau lucrurile, pentru a nu ne speria dacă prima dispare, dar și pentru a crea condițiile necesare pentru apariția celei de-a doua, dacă dorim asta desigur.

Să le luăm pe rând:

Faza de îndrăgostire, de ce avem nevoie de ea, ce se întâmplă de fapt și de ce ar dăuna dacă ar fi „veșnică”

În această etapă are loc alegerea partenerului din multitudinea de variante posibile. Este vorba despre acel sentiment puternic, obsesiv, greu de controlat în care gândurile pur și simplu sunt atrase ca de un magnet puternic spre partener. Dopamina ne „ajută” să fim concentrați spre acesta, să-l vrem cu tot dinadinsul pentru a-l poseda. Adrenalina și ea este secretată intens în această perioadă, aceasta ne face să fim alerți, gata de atac (dacă este necesar să ne luptăm cu posibili rivali). Endorfinele sunt și ele acolo în creștere, dacă reușim să ne apropiem fizic de obiectul adorației, acestea ne dau senzația de protecție și bunăstare.

În această fază natura a pus deoparte pentru noi forțe pentru a identifica potențialul partener (a-l alege și a ne concentra maxim pe el) și a-l câștiga prin luptă. Este o perioadă scurtă, de obicei până la un an în care toată energia pleacă spre stabilirea unei relații.

Totuși aici sunt implicate foarte multe mecanisme care „hotărăsc” pe cine anume vom alege și vom încerca să avem aproape. Este vorba în special despre experiențele, de multe ori traumatizante, din copilărie și adolescență. În copilăria timpurie învățăm cum ar trebui să fie relațiile în general, observând relațiile propriilor părinți (între ei, nu față de noi). La fel în primele 18 luni se formează tipul de atașament. Comportamentul nostru în relații în general va fi foarte mult influențat de tipul de atașament format atunci. Cum ne vom simți și ce anume vom face când dragostea este reciprocă sau când suntem respinși, dar și de cine vom fi atrași mai mult la maturitate sunt doar câteva lucruri care depind de tipul de atașament.

Atracția spectaculoasă față de persoana aleasă dar și multitudinea de emoții plăcute atunci când aceasta este prin preajmă (sau mai nou ne scrie/sună), sunt create biologic pentru a ne veni în ajutor să „obținem” doar pentru noi persoana. Suferința rezultată are la fel rolul de a ne mobiliza forțele în direcția dorită. Chiar dacă s-au scris opere atât de înălțătoare despre acest sentiment nobil, la această fază seamănă mult cu foamea – este biologic, din instinct, nu este necesară o dezvoltare personală extraordinară pentru a o simți.

Dacă ar fi „pentru totdeauna” ar dăuna foarte mult pentru că:

Este o stare consumatoare de cantități enorme de energie, iar pe termen lung poate „fura” energie necesară pentru alte procese importante.
Nu am reuși să ne reluăm calmul și liniștea interioară, pentru a construi un spațiu atât de necesar pentru apariția copiilor.
Pentru că această fază a dragostei ne face să nu gândim prea rațional, am risca să luăm mult mai multe decizii greșite în relații (nu că nu am face destule greșeli și așa).
Nu am reuși să „vedem” toate aspectele persoanei adorate, pentru că în această fază idealizăm și reușim să vedem exagerat lucrurile bune și minunate, iar pe cele negative și normale pur și simplu nu le observăm. Este important să vedem întregul pentru a putea integra și accepta toate caracteristicile.
În cazul în care am ales persoana nepotrivită, nu ar fi șanse să apară dezamăgirea, ca mai apoi să reușim să găsim pe altcineva.
Spuneam mai sus despre doza în creștere a unor hormoni, dacă vorbim însă de serotonină, aceasta scade în timpul de îndrăgostire, ceea ce nu neapărat este un lucru bun. Pe lângă faptul că odată cu scăderea ei, dispoziția noastră are și ea de suferit, pe termen lung scăderea nivelului acestui hormon, poate duce chiar și la depresie.

Faza de tandrețe/încredere reciprocă

De cele mai multe ori această fază este asociată mult mai des cu dragostea adevărată, pură și altruistă. Chiar dacă este și acesta un sentiment asigurat de evoluție. De-a lungul timpului au supraviețuit familiile și comunitățile membrii cărora aveau grijă unul de celălalt, deși avem impresia că este atât de nobil – a iubi pur și simplu ne asigură supraviețuirea ca specie. Nu neg, există și alte forme, într-adevăr evoluate, dar nu le vom aborda aici, nu acum.

Este important de punctat câteva caracteristici ale acestei faze, pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba:

Se schimbă coctailul de hormoni, pe lângă faptul că nivelul celor aduși mai sus în discuție scade, crește nivelul oxitocinei, ceea ce schimbă mult stările persoanei care iubește, dar și comportamentul acesteia. Tandrețea, grija, blândețea față de cei din jur (mai ales față de persoana iubită dar nu doar) crește datorită acestui hormon.
Este important să știm și faptul că nu urmează întotdeauna după prima fază și că nu vine neapărat de la sine, ci este necesar să fie cultivată.
Dacă reușim să ajungem aici, prezența partenerului ne va face să ne simțim în siguranță, plus că vom avea tendința de a proteja.
Chiar și a doua fază a dragostei trece cu timpul (aproximativ 3.5 ani), dacă nu este întreținută.

Lucruri importante despre ambele faze:

Natura a creat posibilitatea să fim atrași de partenerii care vor avea un potențial genetic potrivit cu al nostru pentru a avea urmași pe cât se poate de sănătoși. De cele mai multe ori nu neapărat ne vom și înțelege ușor și bine cu aceștia, pe termen lung.
Prima fază durează atât de puțin pentru ca să reușim să avem grijă unul de altul și de urmaș.
După ce a trecut a doua fază, revine prima, pentru a concepe un alt copil sau, dacă nu am reușit până acum să-l concepem să avem această șansă încă o dată. Doar de noi depinde dacă reușim să rămânem cu același partener și nu căutăm alte „senzații tari” când trec. În cazul relațiilor cu adevărat bune, revine atracția în forță, aceste faze sunt ciclice, în interiorul cuplului.
Există persoane dependente de prima fază, de îndrăgostire, dar există și oameni care caută întotdeauna în relații o siguranță (prezentă în general în cea de-a doua) pe care nu o găsesc în interior, dar despre asta în alt articol (despre tipurile de atașament).

Dragostea este un subiect extrem de vast, nu am cum să acopăr nici măcar lucrurile esențiale într-un mic articol, sper totuși că am atins pe cât de simplu posibil unele idei cheie.

Să vă fie cu folos!

Vera Budan

Psiholog Clinician licențiat în psihologie, master în psihologie clinică. Psihoterapeut în formare, NLP Practitioner, NLP Master, Master în Comunicare Hipnotică. Autoarea cărții "Calea Feminității".