Copiii cresc, pleacă, își văd de propriile treburi… Unii părinți reușesc să mențină relația caldă, sinceră și interesantă cu copiii care au crescut, dar se întâmplă des comunicarea să se reducă la efectuarea formală a "datoriei" de fiu/fiică, și nici vorbă de căldură. Psihologul Irina Dvornina explică dacă e posibilă prietenia cu copilul matur și dacă, în genere, este nevoie de aceasta.
Ce tablou vi se schițează în cap atunci când se vorbește despre "prietenia cu copiii proprii"? Copilul vă destăinuie toate secretele, descoperirile, bucuriile și supărările, imediat după producerea acestora? Iar dv. îl ascultați, îi înțelegeți, îl orientați, iar uneori, probabil, îi dați și anumite sfaturi?
Relațiile de prietenie presupun orientare dublă, echivalență, egalitate. Adică, în acest caz și dv. trebuie să povestiți copilului despre toate bucuriile și problemele pe care le aveți, trebuie să-l ascultați și să-i urmați sfaturile.
Prieteni — de o calitate sau cantitate anume — în cele mai multe cazuri copiii dispun (uneori aceștia fiind inventați:)) Pe când mama și tata sunt în exemplar unic. Între prietenia obișnuită și ceea ce presupune prietenia dintre părinți și copii, există o diferență considerabilă, care le dă clar de înțeles ambelor părți cine e adult și cine copil. Verticalitatea puterii:). Cu toate acestea, funcția fundamentală a părinților e să educe, orienteze, protejeze. Părintele este un sprijin într-o lume plină de pericole incerte, la bază stă el — fundamentul siguranței vieții și dezvoltării. Fiți de acord, aceasta nu e despre prietenie. Dar, la sigur, nu vă încurcă să vă înțelegeți reciproc, să vă iubiți și să petreceți timpul vesel (și nu prea).
Ce se maschează prin noțiunea de prietenie
Atunci când copilul devine părinte pentru părinții săi, relațiile dintre aceștia se dărâmă. Părinții trebuie să-și susțină copilul și nici într-un caz altfel. Când vorbiți copilului despre problemele pe care le aveți — în diferite tipuri de relații – îi distrugeți relațiile sau, cel puțin, puteți influența foarte puternic asupra acestora. Despre relațiile și dificultățile cu care vă confruntați, mai bine să povestiți celor mai bune prietene, și nu copilului, chiar dacă acesta are sub 40 de ani.
E paradoxal atunci când părinții se schimbă cu locurile cu copiii — copiii îndeplinesc acele funcții de părinte – protejează, păzesc, îngrijesc… Apropo, asemenea copii nu se prea grăbesc să-și construiască propriile familii. La ce bun… datoria de părinte la nivel psihologic e deja îndeplinită.
Mai există cazuri când părinții, sub pretextul prieteniei, tind să știe tot despre copil, încât să aibă posibilitatea de a-l controla. Din cauza fricii de a pierde, a lăsa, a înțelege că nu au viață personală… Această prietenie e foarte complexă.
Esența relației dintre părinte și copil
De fapt, tot sistemul de relații dintre părinți și copii poate fi exprimat prin două cuvinte: respectarea hotarelor. În relațiile construite corect, fundamentul se ține pe respect, încredere reciprocă și necesități individuale. Când copilul mai crește, nu mai are nevoie de permisiunea părintelui de a se întâlni cu prietenii, de indicarea orei la care ar putea să o facă și la care ar fi cazul să revină acasă. Copilul matur e capabil singur să stabilească granițele.
Dacă relația voastră prevede asemenea hotare bine stabilite, atunci puțin probabil că legătura pe care o aveți se va reduce la formalitatea de genul "ți-am cumpărat câteva produse, în curând voi veni să le aduc". Și copilul de orice vârstă nu va avea de suferit de la întrebări manipulatoare de tipul: "De ce nu mă suni?" sau "Ai uitat definitiv de mine!".
Dacă e să ne amintim definiția prieteniei, ce reprezintă aceasta — "relații apropiate, bazate pe încredere reciprocă, afecțiune, interese comune", înțelegem că prietenia cu copilul, de fapt, este un mit.
Funcția educativă principală — separarea corectă în viața independentă, în care omul adult poate trăi fără părinți, este responsabil de sine însuși, se face pe sine fericit, are grijă de sine, de alte persoane de care poartă răspundere.
Irina Dvornina
Psiholog. Oferă consultații individuale și în grup. Lucrează cu copiii, adolescenții și părinții acestora. Specialist în temele ce se referă la relație și dificultățile corespunzătoare cu partenerul, familia, părinții. Abordează temele ce țin de pierderile perinatale, infertilității psihologice .
×
Hai să fim prieteni
Aflați tot ce e mai important și util pentru familie: urmăriți foto reportaje, citiți articole cu specialiști autoritari, interviuri și recomandări ale mamelor cu experiență, treceri în revistă ale celor mai bune locuri și celor mai semnificative evenimente.
Alăturați-vă!
Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text
.