Valeria Bobocel: "Dacă vreţi să schimbaţi munţii din loc, chemaţi-mă şi ei vor dispărea."0

Nătăfleaţă — e un erou ciudat cu un caracter specific, care tradus în rusă ar fi sunat "растяпа, раззява". Însă numele "раззява" nu era un nume prea sonor pentru scenă, de aceea în varianta rusă, a apărut numele de Naftalin. El este un vrăjitor şi un luptător cu molia sură şi plictiseala. Este un aventurier provocator, dar în acelaşi timp, cu o inimă şi un suflet bun.

Depinde de ceea ce îşi doreşte să obţină. Când îi este convenabil, el îşi aduce aminte că este femeie.

Pentru crearea unui personaj şi pentru a fi memorat mai uşor. Pălăria este determinantă — este un cilindru. S-ar putea crea impresia, că am doar unul, însă eu am 30 de pălării cilindru şi 7 cămăşi identice. Şi încă un lucru obligatoriu pentru faţă — "soarele" pentru a oferi o dispoziţie bună, iar "inimioara" pentru a-l umple de dragoste.

Oamenii, adesea, se tem de ceea ce e nou şi au o atitudine foarte sceptică faţă de multe lucruri. Copiii de până la 3 ani şi acei care nu au mai văzut până la asta un clovn, trebuie să fie împreună cu părinţii, pentru a se simţi în siguranţă.

Toţi se împart în artişti şi spectatori. Este important să reţinem acest lucru. Dacă copilul nu doreşte să se implice, lăsaţi-l să primească plăcere de la ceea ce se întâmplă, doar privind.

Mai mult, chiar şi fără costum şi fără recuzită…

Dacă e să vorbim serios, în cazul în care la sărbătoare sunt prezenţi doar copii foarte mici, păi nu mă machiez deloc; sau în cazul în care nu sunt clovn, de exemplu în noul teleshow sunt şi cu machiaj şi fără.

În această emisiune TV, eu discut cu diverse persoane cunoscute. La prima emisiune, l-am avut în calitate de oaspete pe Gheorghe Ţopa. Filmările au fost destul de "fierbinţ"”. Au fost multe momente imprevizibile. Dar şi rolul meu este unul provocator, adică trebuie să scot cât mai multe emoţii pozitive din invitat, dar şi să impresionez. Anume la acest proiect, s-au intercalat jurnalistul cu artistul din mine.

N-am să fiu modestă, dar voi spune că sunt, pe bună dreptate — o femeie frumoasă şi deşteaptă. Fiecare om este o personalitate.

Trebuie să fii bun şi credibil. Să iubeşti oamenii. Şi să ţii minte că, venind la o sărbătoare, nu-ţi mai aparţii ţie, ci oamenilor care şi-au dorit o sărbătoare.

Am o atitudine pozitivă. Ştiu din proprie experienţă, cât de important este să nu fii indiferent.

În calitate de artist, am creat sărbători pentru acei care nu-şi permiteau una. Şi în case de copii, desigur, am avut prezentări, deoarece dragostea faţă de copii nu depinde locul în care aceştia se află. Copii, oriunde sunt copii.

Realitatea crudă m-a făcut să aduc arta printre oameni. Dar, în general, întotdeauna am iubit copiii şi îmi doream cât mai mulţi posibil. Nu ştiu de ce, dar în copilărie, eu nu prea mă jucam, nu îmi era interesant. Acum, însă, pot spune că mi-a venit timpul şi să mă joc, mă afund în copilărie şi devin copil, recuperând ceea ce nu am reuşit să fac, fiind mică. În plus, această "profesie" îmi permite să am mai mulţi copii decât aşi fi putut naşte.

Dacă e vorba de un cerc restrâns (foarte restrâns), atunci: eu şi Alex, dar dacă de un cerc mai larg, atunci este unul foarte mare. Dacă ai intrat la mine în casă şi îţi permiţi să deschizi frigiderul, înseamnă că eşti parte din familie.

Eu îmi caut cu îcăpăţânare un soţ. Aştept cu îcăpăţânare. Eu întotdeauna am admiratori — câţiva bărbaţi din în jurul meu, dar sunt doar nişte persoane interesante. Poate anume ei şi îl sperie pe acel "unic"…

Bun şi să nu facă concluzii pripite. Să mă cunoască treptat şi să nu uite de libertatea mea.

Desigur! Mai mult, şi pe ceilalţi îi costumez şi îi implic în scenariu. Dacă la o sărbătoare de familie cineva a venit fără costum, atunci cu siguranţă, la mine îşi va găsi personajul potrivit. Toţi oaspeţii devin, neapărat, artişti. Ei sunt pregătiţi pentru asta şi aşteaptă cu nerăbdare o eventuală întâlnire.

Eu sunt versatilă. Dacă eşti actor, atunci trăieşti o viaţă dublă. Iar dacă nu ai de lucru, atunci în loc de scenă trăieşti cu amintirile. Viaţa unui actor este un joc. Când joc un rol? Întotdeauna. Fie că sunt în rolul lui Naftalin, fie în rol de prezentatoare, sau în rol de interlocutor. Tu vei pleca, iar eu împreună cu Alex, voi prelua rolul de mamă.

Somnul.

Am mers la şcoală la vârsta de 5 ani. Am absolvit Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de filologie — asta e cursul oficial. Dar am avut şi cursuri neoficiale – actorie şi psihologie. Am jucat în KBH, fiind căpitanul echipei. Am fost adjunctul trupei de teatru a Armatei Naţionale, conducătorul colectivului "Forţa Fetelor", iar în prezent, conducătorul colectivului "Bobocel–show"!

Da, chiar mi s-a propus. Sunt un patriot. Eu iubesc Moldova. Dar a trebuit să aleg, de aceea am decis să rămân eu însumi şi am refuzat oferta, deşi nu se ştie ce ar fi ieşit din asta. Totuşi, ar fi multe lucruri pe care aşi dori să le împărtăşesc, să schimb multe, doar că în cadrul sistemului existent, totul nu e atât de simplu.

Feciorul este unica mea motivare. Şi important e să mă concentrez pe aceea ce e cu adevărat important.

Iar dacă sunt tristă, atunci îmi deschid agendele cu multiple înscrieri şi îmi aduc aminte de zilele de naştere organizate. Dispoziţia, neapărat, se îmbunătăţeşte.

Le doresc multă armonie. Armonia presupune — sănătate, sănătate de fier în combinaţie cu dragoste faţă de sine şi faţă de cei din jur.

De asemenea, le doresc să nu facă acţiuni negândite, de exemplu, să tricotezi un pulover şi să nu-l porţi, să scrii o carte pe care nimeni nu o va citi… Ceea ce nu se va folosi niciodată, trebuie să fie aruncat.

Bucuraţi-vă de viaţă!