Cum ne dăm seama: Educatoarea este monstru sau zâna cea bună? Sfatul psihologului în Moldova

Cum este în realitate persoana cu care copilul dumneavoastră va comunica toată ziua la grădiniță? Cum să înțelegeți dacă educatoarea pe care o aveți în față este bună sau rea? Explică expertul în relația copil-părinte, psiholog și mamă a doi copii, Anna Crasilnicova.

Înainte de a răspunde la aceste întrebări, ar fi bine să știm ce subînțelegeți dumneavoastră prin acești termeni. Câți părinți, atâtea opinii sunt. Și ceea ce pentru unii ar fi nivelul cel mai înalt al măiestriei pedagogice (disciplină de soldați și liniște absolută în grupă), pentru alții ar însemna manifestarea unei brutalități inacceptabile și încălcarea diferitor drepturi și libertăți ale copilului.

Ce ar trebui să ne pună în gardă?

Cum să aflăm dacă educatoarea este un "monstru"? Sunt oare capriciile, accesele de furie și refuzul de a merge la grădiniță, semnele principale ale abuzului față de copil? Să le luăm pe rând.

Caracteristici ale comportamentului copilului care ar trebui să alerteze părinții (cu condiția că până la intrarea la grădiniță nu se observa un asemenea comportament):

Somn agitat, plâns și gemete prin somn;
Copilul a devenit înfricoșat, tresare când își aude numele sau prenumele;
Se sperie de sunete spontane;
Ar putea apărea enurezisul nocturn (în cazul în care acesta nu era până la grădiniță);
Copilul a început să se bâlbâie, cu greu formulează o frază (la unii copii, un asemenea comportament se observă și în perioada de adaptare, astfel nu reprezintă un motiv de a face panică, însă dacă nu trece în 1,5-2 luni, atunci ar fi cazul să vă puneți pe gânduri);
Copilul a devenit agresiv sau, din contra, închis în sine, tăcut;
Lipsa poftei de mâncare, letargie, stare depresivă;
A început să-și roadă unghiile, să se tragă de păr etc.

Ce măsuri luăm

Așadar, dacă vă preocupă siguranța copilului, vă sugerez următorul algoritm de acțiuni:

Observați modul în care educatorul întâmpină dimineața copiii. Cum îi petrece acasă seara. Cum comunică cu micuții atât timp cât vă aflați în grupă. Desigur, în cele mai multe cazuri, nu veți observa nimic rău, dar, uneori, se poate întâmpla contrariul (uneori manifestarea unei grosolănii față de alt copil în prezența dumneavoastră, ar putea fi un motiv de reflecție).

Discutați cu alte mămici. Suspiciunile dvs ar putea fi nefondate.

Dacă copilul vorbește bine, întrebați-l cum îi merge la grădiniță. Copiii mai mari de 3-4 ani v-ar putea povesti multe. Dar, luați în considerație și faptul că copiii ar putea și să inventeze multe lucruri.

Dacă copilul este încă mic sau vorbește rău, jucați-vă cu el de-a grădinița (împărțiți rolurile în rândul jucăriilor și urmăriți jocul. Dacă copilul în mod brutal pedepsește jucăriile sau are un comportament violent față de acestea, utilizând cuvinte "străine", atunci aveți motiv de reflecție).

Cu toate acestea, metoda respectivă ar putea să nu funcționeze atunci când:
- Dumneavoastră obișnuiți să utilizați pedeapsa fizică în cazul copilului;
- Copilul privește desene animate cu scene de violență.
Luând copilul de la grădiniță, urmăriți cu atenție starea lui emoțională. Dacă a devenit trist, reticent, tăcut, starea copilului vă neliniștește în mod inexplicabil, atunci și aceste semne reprezintă un motiv de reflecție.

Iar dacă copilul este într-o stare de spirit bună, cu bucurie vă povestește ce a făcut sau a aflat nou la grădiniță, atunci, cel mai probabil, crizele de furie de dimineață nu au nicio legătură cu activitatea cadrelor didactice de la grădiniță. Motivul, cel mai probabil, este altul.
Despre comportamentul educatorilor față de copii ați putea afla prin diferite mijloace (dictafon, camere video ascunse, etc). Dar aceasta reprezintă o măsură extremă. Aceasta se aplică doar în cazul în care semnele de comportament rău față de copil sunt mai mult decât suficiente și doriți să obțineți dovezi concludente.

Important!

Dragi părinți! Dacă ați aflat că educatoarea are un comportament agresiv față de copil, nu ignorați acest fapt (nu vă mirați, am asistat de multe ori la cazuri în care părinții au ales să ignore asemenea situații). Nu trebuie să sperați că omul se va corecta și va îndrăgi copiii doar din motiv că a primit avertisment și i s-a spus că va fi verificat. Rețineți, toate temerile, nesiguranța, stima de sine scăzută, se stabilesc încă în copilărie. Luați măsuri, faceți tot posibilul ca acest educator să fi concediat sau transferați copilul la o altă grădiniță.

Dacă educatorul nu este un monstru

Într-adevăr, primul lucru la care se gândesc părinții atunci când copilul refuză să meargă la grădiniță, este că educatorii se comportă urât cu micuțul. Și asemenea cazuri, din păcate, există. Și nu sunt cazuri rare. Dar sunt, de asemenea, multe alte motive din care copilul face capricii și refuză să meargă la grădiniță.

Țineți cont de faptul că în perioada de adaptare, copii de multe ori fac capricii și nu vor să meargă la grădiniță. Mai ales dacă nu are experiență în a se afla într-o colectivitate de copii. Copilul nu vrea să se desparte de draga sa mamă, iar condițiile cu care nu este obișnuit îi creează stres puternic.

Dacă s-a demonstrat că educatoarea este bună, nu faceți probleme din orice fleac și nu cereți de la pedagog imposibilul (inclusiv ceea ce singuri nu vreți să faceți). Munca acestuia nu este deloc ușoară și solicită multă dăruire. Evident, vorbesc despre acei pedagogi pentru care munca cu copiii nu reprezintă doar o simplă profesie, ci o vocație. Și asemenea pedagogi merită tot respectul și recunoștința.

Dar cum soluționăm problema? În următorul articol vom vor despre situațiile în care educatoarea nu este nici pe departe un monstru, dar copilul oricum face capricii dimineața și refuză cu încăpățânare să meargă la grădiniță.

Anna Crasilnicova

Psiholog pentru copii, mama a doi copii minunați, soție iubitoare. Este pasionată de inventarea poveștilor terapeutice pentru fiul său. Îi place să gătească dulciuri sănătoase și delicioase pentru copii.