Talentele copilului: Cum le descoperim la timp?0

Inventatorul și omul de afaceri Thomas Edison susținea că geniul este 99% transpirație și 1% — inspirație. De cele mai multe ori, anume acest procent ne este atât de greu să-l descoperim la propriul copil.

Bineînțeles, ne-am fi dorit să ni se ofere o instrucțiune clară și detaliată — ce și cum să facem, dar o asemenea directivă nu există! Copilul crește și schimbă un cerc de creație pe o secție sportivă, un pedagog pe o școală, pentru a nu pierde, a nu trece cu vederea o aptitudine... Dar cât de necesar este acest lucru? Și, în general, — poate, până a începe procesul de descoperire a talentului copilului, ar fi bine să aflați ce nu ar trebui să faceți? Pentru a afla răspuns la această întrebare, precum și la multe altele, am decis să apelăm la un psiholog profesionist.

Irina Novac, psiholog-consilier, psihoterapeut de familie:

Este destul de complicat să descoperi adevăratul talent al copilului, iar cei mai mulți dintre noi înțeleg ce își doresc să facă abia atunci când devin adulți. Cu toate acestea, pe măsură ce creștem, ezitarea privind calea pe care am dori să o alegem devine tot mai mare, deoarece societatea influențează asupra deciziei noastre. De multe ori ne alegem o profesie care nu ne oferă satisfacția corespunzătoare și, din acest motiv, nu suntem capabili să obținem succese mari în acel domeniu. Or, pentru a realiza ceva ce nu te inspiră, este nevoie să depui mult efort. Anume din acest motiv este important la momentul potrivit să se acorde atenție abilităților pe care le experimă copiii noștri, talentului pe care îl au și pe care îl exprimă în mod natural și spontan.

În primul rând, o facem prin joc și prin activitățile pe care copiii singuri și le aleg. Părinții trebuie să urmărească atent acțiunile copilului în timpul jocului, modul în care piciul efectuează ceva de sine stătător, precum și ce rol preia atunci când se află într-un grup de semeni.

Manifestările copilului trebuie urmărite încă de la grădiniță, când spontanietatea acțiunilor sale se fortifică, iar sentimentul de jenă și rușine nu reprezintă un obstacol. Devine clar că copilul este înzestrat cu abilități, atunci când observăm că el efectuează anumite lucruri în mod natural, ușor, rapid, cu sclipire în ochi. Evident, pentru a observa această sclipire, trebuie să ne încurajăm copilul să facă artă, activități de echipă, să practice sportul, să studieze anumite discipline umanitare, sau tehnice. Acesta este un fel de test, dar acest efort nu va fi zadarnic și vă va permite să mențineți și să dezvoltați abilitățile și talentul copilului.

Cel mai simplu pot fi recunoscute abilitățile artistice: pictură, muzică, dans, modelare etc. și aceasta cel mai bine să se facă acasă, unde micuțul poate cunoaște diverse forme ale artei. Atunci când efectuați anumite activități cu copilul, urmăriți ce face el, și nu ceea ce ați dori dumneavoastră ca el să facă! Aveți încredere în copil și urmăriți-i acțiunile, evitați să-i dirijați fiecare mișcare.

În plus, atunci când copilul refuză să facă ceva, își pierde interesul, se plictisește — cel mai bine să nu insistați! Urmăriți sclipirea din ochii lui: dacă interesul se pierde repede, este clar că această activitate nu va deveni un hobby pentru copilul dvs. Cu toate acestea, ar mai putea exista o cauză și anume că piciul ar avea nevoie de anumite schimbări: materiale noi, un alt pedagog, un centre de instruire de nivel mai înalt etc.

1. Urmăriți activitățile copilului în timpul jocului, inițiativele sale, ce îi este ușor să efectueze și ce mai dificil.
2. Acordați atenție intereselor și hobby-urilor sale. Acestea nu pot fi ascunse.
3. Întrebați copilul ce i-ar plăcea să facă acasă, la grădiniță, la școală. Luați în considerare aceste detalii, copilul este foarte sincer în această perioadă.
4. Discutați și cereți sfatul pedagogilor, profesorilor, care sunt capabili să vă împărtășească observațiile lor.
5. Încurajați copilul să facă ceea ce îi place și nu vă îngrijorați dacă preferințele piciului se schimbă rapid. Dacă micuțului îi place muzica, dar nu dorește să se ocupe de aceasta, nu înseamnă că muzica nu și-a exercitat rolul. El va alege o activitate adiacentă muzicii, armoniei sunetelor.
6. Nu decideți pentru copil ce profesie să aleagă în viața adultă. NU încurajați discuții prin care vă exprimați dezacordul față de profesia pe care a ales-o el. Copilul se va simți datornic și va depune efort pentru a îndeplini dorința dvs. contrar voinței sale, abandonându-și astfel interesul propriu.
7. Nu uitați: a fi talentat înseamnă a fi diferit de ceilalți. Susțineți copilul dacă el se deosebește de oamenii din jur și dezvoltați-i capacitatea de a înțelege acest fapt atunci când se află printre semenii săi. Mulți copii își abandonează talentele din motiv că le este frică să fie respinși de colegii săi.

După ce am discutat cu Irina Novac, am decis să aflăm de la vedetele autohtone: oare cum fac față sarcinii dificile de a descoperi talentul copilului? Se spune că un copil talentat nu este atât un dar pentru părinți, cât o încercare. Iar dacă părinții înșiși sunt oameni talentați poate le este mai ușor să recunoască la copiii săi anumite abilități? Și ce facem dacă copilul are mai multe abilități?

Aura, interpretă, mama gemenelor Lori și Beti:

Acum nu pot spune că Lori și Beti (ele au acum 11 ani) au preferințe speciale. Ele fac muzică, am decis împreună cu soțul că studiile muzicale, în orice caz, le vor fi utile. Totodată, ele desenează — în acest fel se dezvoltă foarte bine simțul frumosului. Învață să înoate, pentru a se simți liber în apă și pentru a avea pregătire sportivă.

Dansează — eu consider că pentru fetițe aceasta este foarte important, pentru că dansurile formează plasticitatea, ajută la menținerea posturii. Tata le-a insuflat fetelor dragostea pentru șah, și ele cu drag se ocupă cu aceasta în zilele de week-end, deși pe mine, de exemplu, mă surprinde acest fapt, pentru că ele sunt puternice în științele umanistice, iar matematica — nu este disciplina care le caracterizează. Lori, spre exemplu, scrie compuneri minunate, îi place să creeze imagini, să inventeze metafore. Ea spune că ar vrea să devină jurnalistă — probabil, așa și va fi.

Beti adoră să danseze, să cânte în fața oglinzii. Se prea poate că ea va dori să devină interpretă, la fel ca mine — eu nu voi fi contra. Îmi amintesc cum în copilărie visam să cânt, și până în prezent le sunt recunoscătoare părinților că nu m-au descurajat, deși în adâncul sufletului, posibil, nu erau de acord cu alegerea mea. Sunt convinsă că visul nu trebuie ruinat — și când fiicele noastre vor avea acest vis, le vom lăsa să-l urmeze!

Lilia Șolomei, câtăreață de operă, solista Teatrului de Operă și Balet "Maria Bieșu", mama unei fetițe de 14 ani pe nume Nicole:

Copilul neapărat trebuie să crească în dragoste, afecțiune și grijă. Este important să te bucuri împreună cu copilul de tot ceea ce este important pentru el, de ceea ce îi sporește starea emoțională, ce îi oferă plăcere. Am început procesul de dezvoltare a fiicei mele Nicole încă de la 5 luni — îi cumpăram cărțulii și i le citeam, mă străduiam să sonorizez acțiunile conform tematicii, să transmit emoțiile. Pentru mine era important ca Nicole să se simtă bine cu mine. Împreună creșteam pe pervaz fasole în ghiveci, urmăream cum apar frunzulițele, tulpina... Era un motiv de bucurie comun. Așa se desfășoară și la copil fiecare etapă de dezvoltare – percum un germene de fasolă acesta trebuie urmărit cu atenție. De la 2,5 ani, fiica mea mergea cu mine la spectacole de operă, avea răbdarea să privească trei ore opera "Carmen"! La cinci ani devenise clar că Nicole are capacitatea de a șuera artistic, ea fluiera tot repertoriul de operă. Iar înainte de asta aveam obiceiul ca pe drum spre sau de la grădiniță să fredonăm prin șuerat diverse compoziții muzicale. În general, în mare parte, procesul de dezvoltare și de formare a fetiței mele a avut loc prin intermendiul jocului, este o modalitate foarte bună de a transmite informații, fără presiune și cu plăcere. De la o vârstă timpurie, ne jucam în constructorul Lego — aceasta este extrem de important pentru motorică. Puteam să renunț la anumite lucruri, doar pentru a putea procura ceea ce era important pentru copilul meu, pentru dezvoltarea sa armonioasă.

Când Nicole a mers la grădiniță, fiecare lucrare a sa, fiecare mâzgălitură era importantă, și eu păstrez toate desenele ei — acestea reprezintă o imagine foarte clară a formării creativității sale. La 5 ani, la grădiniță i s-a dat însărcinarea de a scrie un cuvânt care să înceapă cu litera "m" și ea a scris — 63! Roadele dezvoltării ei devenise clare. Am admirat-o mereu pe Nicole, inclusiv în prezența adulților: este important ca copilul măcar cu o jumătate de ureche să audă cum părinții o laudă, îi evidențiază anumite merite, realizări. În procesul de descoperire a talentelor copilului este foarte importantă existența unei legături între mamă și copil. Din principiu, niciodată nu am folosit pedepse corporale, interdicții stricte, nu ridicam vocea, nu o puneam la ungher și așa mai departe.

Atracția pentru desen la Nicole s-a păstrat, ea chiar începuse să modeleze din lut — să ardă lutul, să-l glazureze. Am păstrat toate aceste lucrări, ele sunt de-a dreptul uimitoare. Am sfătuit-o pe fiica mea să meargă la o școală de artă, a mers să învețe, dar la un moment dat s-a produs un fel de rupere interne, apatie. Și a vrut să abandoneze școala. Am încercat să o conving că trebuie să finiseze studiile, dar Nicole a recunoscut că se plictisește, că ar avea nevoie de alt volum de cunoștințe. Astfel, a început acasă să studieze ceea ce îi lipsea, dar care conform programului școlar încă era devreme să cunoască. Atunci când a venit din nou momentul refuzului total de a merge la acea școală, ne-am înțeles cu Nicole că nu vom abandona studiile spontan, ci ne vom mai gândi, vom discuta situația. Nu poți face artă forțat, dar nici să-ți îngropi talentul, să lași mâinile în jos și să pierzi interesul. Atunci am solicitat ajutorul soțului prietenei mele, pictorului Serghei Guțu. Este o persoană cu sentimente fine și a reușit să-i provoace lui Nicole avâtul creației artistice, încât ea a venit acasă pătrunsă de inspirație, îi plăcea. S-a produs o schimbare bruscă. Îi sunt extrem de recunoscătoare lui Serghei pentru faptul că o coordonează lejer pe fiica mea, anume de aceasta ea are nevoie.

Acum Nicole este pasionată de benzi desenate: și aceasta este o manieră de a se dezvolta, un fel de moment de cumulare, un fandament important pentru ea. Benzele desenate i-au captat atât de mult interesul, încât își dorește să devină caricaturist! Ea urmărește tot ce are loc în lumea animației, cunoaște toate premiile ce se decernează în acest domeniu, toți regizorii etc. Un volum semnificativ de informații le preia de pe Internet, informații importanet pentru viitoarea sa profesie, intenționează să depună actele la Institutul de Cinematografie din Moscova.

Nicole adoră să citească — și anume cărți de hârtie, ilustrate calitativ, pentru ea este importantă comunicarea tactilă cu cartea. Actualmente cărțile nu sunt atât de ieftine, dar eu consider că acestea reprezintă o investiție inestimabilă în viitorul copilului. La fel, materialele artistice sunt destul de scumpe, dar dacă acestea cu adevărat vă atrag copilul, dacă ele fac parte din lumea lui — acest lucru trebuie susținut.

În clasa a 6-a, Nicole a început să se manifeste activ la școală: a devenit cel mai bun traducător-copil din limba germană în rusă (concursul a fost organizat de biblioteca municipală "B. P. Hașdeu"), a început să deseneze gazete de perete etc. Ea participă la diverse producții teatrale școlare, inclusiv în limbile engleză și germană.

Regret că nu am înscris-o la timpul potrivit la școala muzicală. Fiica mea ar vrea să studieze chitara, iar datorită memoriei și intonației sale, cred că îi va reuși acest lucru. Motivul a fost că pentru a face muzică este necesar să te ocupi câte 3-4 ore pe zi, iar dacă luăm în considerare programul școlar încărcat, era foarte mult. Nicole are voce — inițial, la școală pedagogii nu au observat această abilitate a ei, pentru că i se ofereau tonalități destul de înalte. Iar imediat ce profesoara i-a oferit o piesă pe o tonalitate mai joască, Nicole a fost auzită! Acum eu vreau să mă ocup cu ea, deși părinților le este greu să se ocupe de vocal cu propriul copil, dar eu sper că noi vom reuși, vom face un experiment.

La fel, un moment important pentru auto-realizare este acela de a da copilului posibilitatea de oferi și altcuiva, pe lângă părinți, căldura sa, dragostea și grija. Avea Nicole un vis — să crească și să-și cumpere o pisică, ea avea nevoie să aibă grijă de cineva. Și i-am permis, cu condiția că ea va avea grijă de pisică și o va trata cu responsabilitate.

Dezvoltarea abilităților copilului este imposibilă fără existența unei relații armonioase cu părinții, iar aceasta se formează din cele mai minuscule detalii — desenele copilului, obiecte realizate de el, momente petrecute împreună. Pentru ca copilul dvs. să se descopere pe sine, este important să-i permitem să fie fericit, să-i oferiți șansa de a simți că îi împărtășiți pasiunea, înțelegeți lumea lui și îl direcționați — fără să-l presați.

Cristina Scarlat, interpretă, mama unei fetițe de șapte ani pe nume Sofia și a unui băiețel de 11 ani pe nume Ionuț:

Susțin ideea că copiii trebuie să frecventeze cele mai variate cercuri și consider că abilitățile și talentele copiilor sunt evidente dacă îți urmărești atent copilul. Pe de altă parte, talentele pot fi de două tipuri, ascunse și clare, ceva îl poate pasiona, apoi i-ar putea displace, și noi nu trebuie să-i presăm, este nevoie de o abordare extrem de precaută. Ambii copii ai noștri sunt muzicali, dar la Sofia această abilitate se manifestă mai expresiv, de aceea la 5 ani am înscris-o la școala muzicală, pentru ca ea să-și încerce puterile. Apropo, recomand părinților care vor decide să-și trimită copilul să studieze muzica, inițial să se consulte cu un specialist, să aleagă ceea ce va fi util și potrivit anume copilului său. De asemenea, este foarte important să alegi profesorul, pentru că anume de el depinde, dacă nu tot, atunci multe. Uneori se întâmplă că anume din cauza pedagogului, copilul pierde interesul pentru o anumită activitate.

Fiica m-a uimit prin faptul că singură a ales instrumentul muzical — vioara — iar eu, știind cât de complicat este acest instrument, nu am intervenit, pur și simplu, o urmăream. Alegerea s-a dovedit a fi corectă, încât astăzi ea învață la liceul cu profil muzical "Ciprian Porumbescu". Bineînțeles, îi este uneori dificil, dar anume în asemenea momente părinții trebuie să găsească motivația corectă și să nu renunțe, desigur, fără a trece de limite, atunci când încep presiunile și constrângerile.

Recomand părinților să-și înscrie copiii la anumite cercuri de la cinci ani, obligatoriu până la școală, pentru că școala modernă are un program destul de încărcat și în combinație cu o altă activitate, ar putea șoca copilul. Nu trebuie să uitați că undeva până în clasa a 5-a pentru copii este foarte important jocul, pentru ei este important să aibă timp pentru a face ceea ce le place.

Ionuț tot face muzică, deși este mult mai atras de calculator și noile tehnologii. Iar muzica o studiază pentru a înțelege ce este aceasta, dat fiind faptul că crește într-o familie de muzicieni. Colegii mei de breaslă s-au ciocnic cu situația când copilul deja fiind mare și-a întrebat părinții: "De ce nu m-ați înscris la școala muzicală?". S-a dovedit faptul că copilul a dorit să încerce, dar nu i s-a oferit această posibilitate. Eu nu vreau să mă pomenesc în această situație: lasă feciorul meu să știe ce reprezintă această lume, iar calea sa o va găsi singur. În general, în viziunea mea, părinții trebuie să uite ce și-au dorit ei și ce nu le-a reușit, și să fie atenție la ceea ce își dorește copilul, ce vise și dorințe are el. Este important să privim lumea prin ochii copilului, să-i cunoaștem interesele și pasiunile. Iar aceasta este imposibil, dacă în familie nu există o relație armonioasă. Oferiți copiilor posibilitatea de a simți cât de mult îi iubiți, cât de mult vă mândriți cu ei! Ascultați-i, găsiți timp suficient pentru aceasta. Și nu-l întrebați ce note a obținut la școală! Mai bine interesați-vă cum se simte, ce îl îngrijorează, dacă nu l-a supărat cineva. Credeți-mă, în viața copiilor noștri sunt suficiente momente stresante.

Sofia și Ionuț nu sunt doar de vârstă diferită, dar și au abilități diferite, iar educația muzicală îi dezvoltă multilateral. Da, probabil, sunt perioade când nu se ovservă niciun progres. Dar, ulterior se produce un salt și devine clar la ce etapă de dezvoltare a ajuns copilul, la ce nivel stăpânește instrumentul muzical și așa mai departe. Trebuie să aveți răbdare, nu vă grăbiți și nu presați copilul. Observați când copilul dvs. se simte confortabil, ce activitate îi aduce plăcere maximă, astfel veți putea găsi firul talentelor și abilităților sale.

Sunt convinsă că toți copiii sunt talentați.