Maternitatea nr.2 din Chişinău — tot ce ai vrut să cunoşti şi să vezi6

În special vara, maternitatea nr. 2 pare a fi deosebită — sub baldachinul din frunziş a copacilor înalţi şi coloanele albe, spitalul aminteşte de atmosfera din filmele despre Rusia prerevoluţionară, unde eroii, îmbrăcaţi în veşmânte albe din in, stând în scaunele de răchită, la vilele lor confortabile, cu coloane albe, se delectează cu o ceaşcă de ceai aromat.
Şi, deşi nu mă leagă cele mai plăcute amintiri de asemenea instituţii medicale — aş vrea să uit ca pe un vis urât toate acele coridoare şi saloane — se pare că dacă năşteam aici, mai ales în perioada de primăvară — vară, totul ar fi decurs mult mai uşor şi rapid.

Despre realităţile istorice şi contemporane ale Maternităţii Municipale nr. 2, ne povesteşte directorul instituţiei, Tatiana Gutium.

Până în anul 1949, femeilor gravide li se acorda asistenţa medicală la naştere în cadrul secţiilor special amenajate din spitalele orăşeneşti, maternităţile din colhoz, care, bineînţeles, nici pe departe nu erau perfecte. Moaşele nu aveau abilităţile necesare pentru a interveni la naşterile cu complicaţii, de aceea femeile se confruntau cu diverse probleme, naşterile întârziau, se înregistra o rată înaltă a mortalităţii femeilor şi a copiilor. Atunci, Consiliul Suprem a luat decizia de a construi o maternitate după un proiect bine pus la punct, unde să fie asistate toate naşterile, mai ales cele cu potenţiale complicaţii. Maternitatea şi-a deschis uşile la începutul anului 1950 şi pe parcursul a multor ani a funcţionat în calitate de maternitate republicană.

Pe lângă maternitate a fost înfiinţată Catedra de Obstretică şi Ginecologie, condusă de profesorul Kocerghinschii, care a devenit fondatorul şcolii de moaşe din Moldova. Aici au fost instruiţi zeci de mii de studenţi, mulţi dintre care actualmente reprezintă elita obstreticii şi ginecologiei naţionale.

Nu pot să nu remarc arhitectura clădirii, din acest punct de vedere, spitalul pe care-l conduceţi se deosebeşte de celelalte maternităţi...

Da, se spune că spitalul a fost construit de prizonierii germani, ca şi multe alte clădiri de pe teritoriul Moldovei postbelice. În acest loc, pe vremuri era ghetoul evreiesc, unde naziştii au îmupşcat o mulţime de oameni.

Ce jaloane au mai marcat istoria spitalului?

Bineînţeles, cursul istoric al maternităţii a fost influienţat de schimbările demografice. Dat fiind faptul că la începutul anilor 80 a crescut considerabil rata de naşteri, a apărut necesitatea construirii unor noi maternităţi. În 1982, a fost construit Centrul Mamei şi a Copilului, atunci instituţia noastră şi-a schimbat statutul din maternitate republicană în municipală. Şi dacă în anii 80, aici erau 140 de paturi, în 2010 numărul acestora a scăzut până la 90, iar acum sunt 70.

Apariţia altor maternităţi, a contribuit la aceea ca spitalul nostru să devină maternitate de primul nivel. Adică, noi primim doar naşterile fără complicaţii a femeilor fără patologii. Maternitatea nr. 1 — asigură asistenţă medicală la sarcini cu complicaţii, iar de cele mai problematice naşteri se preocupă Centru Mamei şi a Copilului, dacă este o evidentă patologie vasculară, neurologică, diabet etc.

O asemenea difirenţiere a redus complicaţiile în timpul naşterii, dar şi necesitatea de a transfera gravidele de la o maternitate la alta. Ele merg direct la locul potrivit.

Povestiţi-ne despre cele mai memorabile momente din practica dvs.

Pentru noi, fiecare caz este interesant. Iniţial, când a devenit o modă prezenţa soţilor la naştere, era interesant să urmăreşti reacţia lor. Prima dată aceasta s-a întâmplat în 1989. El era militar, nu erau deacum o pereche tânără, iar copilul era mult aşteptat. În acele timpuri, nici nu se putea discuta prezenţa soţului la naştere, dar el era foarte insistent şi, în final, i-am permis. El atât de frumos îşi susţinea soţia, o numea "Draga mea”, tot timpul o ţinea de mână, iar în ziua următoare, a venit îmbrăcat în uniformă, cu toate premiile sale. Acest caz i-a impresionat pe toţi.

Dar, au fost şi bărbaţi nepregătiţi, îşi pierdeau cunoştinţa. Numai se începea procesul de naştere, toată atenţia era direcţionată asupra femeii şi deodată auzi un sunet, de parcă a căzut o saltea. Acum toţi sunt pregătiţi şi îşi susţin corect soţiile. Un sportiv, campionul nostru olimpic, aspus: "după ce am văzut procesul de naştere, mi-am dat seama că bărbaţii trebuie să ţină pe palme femeile toată viaţa."

De asemenea, există şi externări interesante — cu viorişti şi maşini decapotabile. Iar într-un an, de Crăciun, era o iarnă foarte frumoasă, afară erau troiene şi brazii erau acoperiţi de zăpadă, făcusem inspecţia medicală, toţi deja se pregăteau de culcare şi de undeva auzim o cântare, o fumoasă melodie bisericească. S-a dovedit a fi soţul uneia dintre lăuze, care venise împreună cu prietenii săi, care cântau în corul catedralei. Ei stăteau la o fereastră şi cântau colinde. A fost ceva magic. Toţi din maternitate stăteau la gemuri.

Întotdeauna este plăcut să auzi momente pozitive. Dar, există şi cazuri când copiii sunt abandonaţi?

În ultima perioadă este un fenomen rar. Acum destul de bine lucrează serviciul de asistenţă socială — cu aceste mame discută psihologul şi, mai mult decât atât, semnătura de refuz este necesară nu doar de la mamă, dar şi de la rudele apropiate ale copilului. Aceasta reduce substanţial numărul abandonărilor, deşi, uneori, sunt familii atât de dezorganizate, că ar fi mai bine copilul să fie dat unei alte familii...

Doamna Tatiana, dumnevoastră activaţi în calitate de director al maternităţii deja 5 ani, ce vă este mai pe plac —treburile administrative sau practica medicală?

O formulare interesantă a întrebării, nu "ce e mai greu", dar "ce e mai plăcut"! Să vezi fericirea pe faţa unei femei, după o naştere dificilă — este mereu o emoţie puternică. Dar, pe de altă parte, când reuşeşti să obţii anumite surse materiale pentru reparaţie, când vezi rezultatele bune ale muncii, medicii binedispuşi, pacienţii, aceasta, de asemenea, este ca un balsam pentru suflet. Doar reparaţia capitală a acestei clădiri vechi era o strictă necesitate. Acum la noi este foarte confortabil, toate saloanele sunt echipate cu tehnică modernă, iar în viitorul apropiat sperăm să realizăm şi reparaţia exterioară a clădirii. Toate condiţiile pentru ca femeile să se simte confortabil şi în siguranţă.

Pentru a satisface cerinţele femeilor, am introdus tehnica anesteziei în apă, pentru aceasta dispunem de un salon cu bazin şi cadă. Copiii sunt imediat aplicaţi la piept, în plus, dacă este naştere prin cezariană — sunt puşi pe pieptul tatălui, a bunicii, deoarece copilul trebuie să simtă căldura apropiaţilor săi. La noi totul este în conformitate cu standardele europene, noi am obţinut statutul de "maternitate — prieten al copilului". De aceea, mă miră replicile unor autorităţi, care consideră că maternitatea trebuie să fie închisă. Probabil cineva vrea să intre în posesia clădirii din centrul oraşului...Dar eu cred că aceasta nu se va întâmpla, la noi vin oameni, femeile rămân mulţumite atât de condiţiile create, cât şi de personal. Puteţi singuri să vă convingeţi de aceasta!

P.S.: Într-adevăr, după o mică excursie, mi s-a creat impresia că personalul medical de aici are o atitudine grijulie faţă de lăuze, suportă multe capricii ale acestora, este îngăduitor, deşi, probabil, o apreciere obiectivă aş putea oferi doar după o experienţă personală.

Sursa: Интернет-портал Semia.md
Îmi place

Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text anunțați-ne.

Comentariul dvs.

Dacă tema abordată v-a trezit interes, puteți să, lăsați un comentariu

Comentarii 5

Sortare
  • Nou
  • Anterior