Când sunt prea multe lacrimi. Despre ce plânge copilul? în Moldova

Toți copiii ca copiii, iar al dvs. — pentru orice lucru mărunt — se întristează și plânge. Și parcă ceilalți membri ai familiei nu-i dau un asemenea exemplu. Și motive atât de serioase nu există … Ce se întâmplă? Să clarificăm situația, ne ajută psihologul Irina Dvornina.

Mai țineți minte ce înseamnă — să fii o ființă foarte mică? Câte mijloace accesibile are pentru a-și exprima scârba, supărările, frica? Adulții consideră că copiii pot plânge doar pentru nimicuri. Dar în concepția lor nu există nimicuri!

O altă posibilă ipoteză din lumea adulților — ”plâng doar fetițele”. În acest caz, ce să facă băieții cu sentimentele lor, cu emoțiile, durerile și supărările? Să ignori lacrimile copilului — înseamnă să acționezi după metoda struțului, apoi totul va trece de la sine. În această situație, adultul nu e adult. Sau îi este lene/ nu are timp/timpul liber nu e pentru a se clarifica în cauzele plânsului copilului. Dar motivul lacrimilor permanente, cu orice ocazie, în asemenea cazuri nu dispre nicăieri, ci se agravează de la noile supărări apărute. Nu, de la sine nu va trece.

Cauzele plânsului la copii

Dacă totuși aveți impresia că sunt prea multe lacrimi, că acestea nu au niciun motiv, sau cauzele sunt oarecum stranii, iar după ce plânge, copilul vrea să doarmă, atunci, pentru început, ar trebui excluși factorii medicali – mergeți împreună cu copilul la neurolog și endocrinolog. Dacă din punct de vedere medical nu există nicio problemă, analizăm alte motive. Vă prezint câteva variante posibile ce provoacă lacrimi permanente:

Copilul se confruntă cu o criză de vârstă (de exemplu, criza de la trei ani sau sub influența fluxului hormonal al adolescenței).
Copilul folosește plânsul, ca metodă de control al celor din preajmă. Odată obesrvând că părinții se agită din cauza lacrimilor copilului (chiar în lipsa cuvintelor mari), cel mic obține în arsenalul său un mijloc excelent pentru a-și atinge scopurile.
Copilul într-adevăr are o problemă și prin lacrimi elimină stresul. Plânsul, în acest caz, reprezintă o reacție universală.
Copilul nu are suficientă atenție din partea dvs. și în acest fel el trage de firele atașării, simțindu-și singurătatea sau o altă stare negativă. În acest fel, vă transmite necesitatea sa de a vă avea alături, și cea a timpului pe care ar vrea să-l petreacă doar cu dvs.
Sistemul nervos al copilului dvs. se caracterizează prin sensibilitate sporită. Caracterul său emotiv nu-i permite să reacționeze la evenimente și lume într-un mod diferit. În acest caz, odată cu trecerea anilor, lacrimilor vor prelua o altă formă, dar modalitățile de reacționare nu se vor schimba radical.
În familia dvs., există dificultăți în relația dintre diferiți membri. Copiii întotdeauna reflectă starea sistemului familial. În acest fel, lacrimile sunt un instrument de protecție de lumea externă și de eliberare emoțională, precum și o modalitate de a uni părinții, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp.

Dacă vă îngrijorează problema lacrimilor, s-ar putea aceasta să nu fie problema copilului, este a dumneavoastră, deoarece anume dvs. nu puteți suporta lacrimile, pe când copilul trăiește cu acestea.

Ce facem cu lacrimile copilului

Cum procedăm atunci când parcă ați înțeles de unde vin lacrimile? Categoric nu pot fi impuse inderdicții de a avea sentimente și de a expima emoții. Mai degrabă, dimpotrivă, ar fi corect să vă analizați care parte a dvs. o interziceți? Copilul vă va învăța să fiți sensibili, vă reflectă partea respinsă, partea sensibilă a personalității și plânge pentru voi ambii.

Amenințând copilul că îl va lua nenea polițist, o tanti străină, baba cloanța sau că dvs.”nu știți ce veți face cu el acum”, veți obține doar niște relații defecte, lipsa contactului și o supărare întemeiată din partea celui mic. Și, cu toate acestea, plânsul nu va înceta. O altă extremă răspândită – a ceda provocării prin plâns a copiluli și a vă lăsa condus de copil din frica de a-l trauma. Cum procedăm în asemenea situații diverse?

Să vorbim cu copilul, iar momentele dificile să le soluționăm cu ajutorul tehnicii ascultării active. Învățând să-și exprime sentimentele și dorințele prin cuvinte, copilul nu va mai avea nevoie să le exprime prin lacrimi.
Nu intrați în panică vâzând lacrimile copilului. Dacă vor face isterie concomitent două persoane, atunci, în afară de epuizare de nervi, la sigur nimic altceva nu va fi. Nici să strigați speriată la el, nu e cazul.
În cazul micuților, este eficientă metoda comutării atenției. Ce-i drept, dacă copilul încă nu are isterie, pentru că atunci nu mai aude pe nimeni.
Acceptați copilul emotiv așa cum este el. Înțelegeți dvs și explicați și copilului că aceasta este o particularitate a sistemului său nervos, și nu o slăbiciune a personalității.
Fiți mai atenți la comportamentul dvs. de părinte-adult. Ținem minte că plânsul copilului reprezintă o reflecție a dificultăților din viața adulților importați pentru copil, a oricărei stări tensionate și a relației false dintre mamă și tată, că copilul nu primește suficientă atenție din partea dvs.

Astfel, lacrimile copilului vor înceta să mai fie pentru dvs. o sursă a emoțiilor negative, ci vor deveni un semnal al faptului că această ființă foarte micuță are într-adevăr niște necesități urgente. Iar atunc când se va modifica focalizarea problemei, și problema, de regulă, încetează de la sine să mai existe și situația se schimbă.

Irina Dvornina

Psiholog. Oferă consultații individuale și în grup. Lucrează cu copiii, adolescenții și părinții acestora. Specialist în temele ce se referă la relație și dificultățile corespunzătoare cu partenerul, familia, părinții. Abordează temele ce țin de pierderile perinatale, infertilității psihologice .