Cum poți învăța să ierți pentru a trăi o viață nouă? în Moldova

Fiecare om se supără, se simte ofensat, la un moment dat, poate chiar — trădat. Acest sentiment de supărare vă blochează emoțional, vă inspiră nenumărate gânduri, planuri de răzbunare? Cum vă puteți elibera din această capcană emoțională, care va prins la un moment, pentru a trăi liber? Explică expertul nostru, psihologul Vera Budan.

Supărările — o temă dureroasă, delicată, dar care nu poate fi rezolvată până nu avem curajul de a privi în interior, adânc, în spatele motivelor declarate superficiale. Dacă disconfortul de a fi supărat a devenit mai intens decât toate beneficiile pe care supărarea le poate aduce, atunci vă îndemn să citiți acest articol în întregime.

Să le luăm pe rând! Mai întâi, pentru a înțelege de ce ÎNCĂ nu puteți ierta pe cineva, vă invit să vă adresați câteva întrebări esențiale. Dacă vreți un rezultat palpabil, veți avea nevoie de câteva minute de liniște, un pix, o foaie sau un carnet și… multă sinceritate față de tine propria persoană.

Ce anume vreau să iert? Prima întrebare care merită atenție în procesul de iertare este: Ce anume a făcut persoana pe care vreau să o iert? Formulări de genul: ”m-a trădat”, ”m-a mințit”, ”m-a respins”, ”nu m-a iubit” nu sunt răspunsuri potrivite pentru această întrebare. Aici este important să vedeți lucrurile separat de propriile emoții și reacții și de propriile interpretări. Nici măcar ”m-a înșelat” nu merge, asta pentru că ne implică pe noi în ecuație. La această întrebare sunt potrivite formulările: A venit acasă la orele 23:12 în stare de ebrietate. A ridicat tonul vocii în timp ce îmi explica situația creată. A comunicat puțin cu mine. Nu mi-a răspuns la apel.

De cele mai multe ori nici nu ne dăm seama cum interpretăm cam tot ce se întâmplă în relații. Iar supărările pe care nu le putem mai apoi depăși, sunt de fapt bazate mai degrabă pe acele interpretări, decât pe anume ce a făcut sau nu persoana.

Ce cred eu despre asta? Aici vom privi atent la fapte și vom încerca să observăm cum anume interpretăm ceea ce a avut loc. Dacă de exemplu după prima întrebare am ajuns la o formulare gen: "nu a răspuns la 2 apeluri consecutive în timpul pauzei de masă" ar trebui să continuăm cu: "eu cred că m-a respins, a fost rece și distant cu mine, nu mă iubește…" La această etapă nu este necesar să înțelegem de unde anume vin aceste idei, important este să vedem clar diferența dintre faptele reale și interpretare, să nu le mai punem în aceeași oală.

Ce ar fi trebuit să facă? Dacă nu suntem de acord cu reacțiile și comportamentele celor din jur, cu siguranță am avut anumite așteptări de la ei. Ce anume am așteptat să facă X sau Y? Atunci când mă aștept la un comportament iar oamenii din jur îndrăznesc să nu corespundă așteptărilor mele, voi avea neapărat de suferit. După ce am găsit răspunsul, ar fi cazul să vedem de ce persoana care nu a corespuns chiar TREBUIE să facă anumite lucruri pentru că așa ne-am dori noi.

Ce simt/am simțit despre asta? O privire în interior la tot ce se întâmplă acolo cu referire la așteptările, evenimentele, gândurile și interpretările care au avut loc este necesară pentru a putea merge mai departe. Ce simt? Ce fac pentru a evita durerea interioară? Cum mă descurc cu ceea ce simt? Cum reușesc să mă concentrez pe cineva din exterior pentru a nu mă întâlni cu propriile răni? Chiar dacă vi se va părea prea dureros/neimportant/nesemnificativ, acestea sunt întrebări cheie pentru a merge în profunzime în proces. Plus, este una din puținele șanse de a ne redirecționa atenția dinspre persoana care "a cauzat suferința" asupra noastră. Este nevoie de mult curaj pentru a parcurge această etapă, pentru a ne întoarce la ea din nou și din nou, dacă este necesar.

Iertarea este mai degrabă despre a vedea lucrurile sub un alt unghi, este despre a conștientiza, decât despre a ne forța să fim doar buni, mai ales că nu întotdeauna este benefic să fim comozi pentru cei din jur.

Cum comunicăm cu persoanele care "ne-au supărat"?

De fapt, atunci când nu reușim să iertăm pe cineva este pentru că avem un mesaj pe care nu putem să-l transmitem altfel. Fie că ne este frică, fie că avem convingerea că nu va înțelege sau nu va accepta mesajul direct, fie că pur și simplu nu avem alte modalități învățate pentru a spune ce avem de spus. Supărările apar din furie neexprimată direct și prompt. Furia apare când cineva ne încalcă (conștient sau nu) anumite granițe personale. Dacă nu putem sau nu credem că am putea exprima direct ce doare, sau că am dori să nu se mai încalce, alegem să transmitem acest mesaj prin a fi supărați. Nu ne va ajuta să iertăm dacă nu am învățat alte modalități, funcționale, de a aduce la cunoștință mesajul din spate.

Atunci când aud în cadrul ședințelor de consiliere despre supărări vechi, stratificate, unde nu se mai știe de unde a început povestea îmi dau seama că a nu ierta înseamnă și un mecanism de apărare. Este mai puțin dureros pentru unii dintre noi să ducă în interior ani sau chiar decenii de resentiment, decât să încerce să se conecteze cu celălalt în cadrul relațiilor. Ne apărăm de apropiere și ne ascundem după „mi-ai greșit” pentru că în relații există și foarte multă nesiguranță.

Iertarea nu este un proces simplu, necesită timp, curaj, acceptare de sine (mai întâi). Totuși învățarea altor modalități de a comunica nevoile, de a căuta alternative sănătoase pentru satisfacerea acestor nevoi, merită tot efortul. Dacă te crezi pregătit/ă să faci schimbări profunde asistat/ă în consiliere, te invit cu drag să te ajut în acest proces!

Vera Budan

Psiholog Clinician licențiat în psihologie, master în psihologie clinică. Psihoterapeut în formare, NLP Practitioner, NLP Master, Master în Comunicare Hipnotică. Autoarea cărții "Calea Feminității".