Floarea Soarelui 0

A fost înfiinţat în anul 1968, iar câţiva ani mai târziu a fost reorgani­zat. "Anul 1991 a constituit debutul meu la Centrul "Floarea Soarelui".

Am muncit mult şi am depus tot atât de mult suflet ca să ajungem la nivelul la care suntem astăzi", a menţionat directoarea Iulia Gîrlea. La etapa actuală în cadrul centrului activează 1600 de copii, repartizaţi în diverse cercuri, după solicitare. Centrul "Floarea Soarelui" dispu­ne de un colectiv profesoral format din 58 de persoane calificate, care oferă copiilor instruirea necesară la nivel înalt. "Avem şi profesori tineri, cu experienţă nouă. Dar avem şi profesori consacraţi prin care au trecut zeci de generaţii", ne-a explicat Iulia Gîrlea. Însăşi dumneaei este conducătoarea an­samblului folcloric "Balada" din cadrul centrului din care face parte şi fiica directoarei. Centrul "Floa­rea Soarelui" îşi deschide uşile de trei ori pe săptămână pentru elevii săi. Aceştia însă tare ar vrea ca să frecventeze centrul zilnic.

Copiii de la Centrul "Floarea Soarelui" au o motivaţie aparte să-şi petreacă zile întregi, şi chiar weekend-ul, la centru. Dragostea de frumos, de creaţie este pentru ei mai mult decât suficientă pen­tru aceasta. Un avantaj foarte mare este şi faptul că cercurile aici sunt pe gratis. "Unica noastră cerinţă de la copii este să fie cât mai creativi", a menţionat directoarea. "Avem fa­milii din care vin la noi câte patru-cinci copii. Nu depindem financiar de părinţi, nu cerem bani.

Datorită acestui fapt la noi vin şi copiii din familii social-vulne­rabile. "Cireşica de pe tort sunt co­pii de cinci anişori. Unii încă nici nu vorbesc bine, dar deja ştiu să danseze", a subliniat directoarea. Ba mai mult, dumneaei ne-a spus că mai ieri a telefonat la centru un părinte ca să roage să-i primească copilul de doi anişori. Regulamen­tul însă nu permite vârste atât de fragede. Unii micuţi îşi petrec toa­tă copilăria, adolescenţa în această instituţie. Ei cresc odată cu Centrul "Floarea Soarelui". "Regulamentul nostru prevede vârsta de la 5 la 20 de ani. Sunt însă şi de 22 de ani, care nu vor să plece. Şi chiar dacă într-o bună zi îşi iau zborul, elevii nu uită de "a doua lor casă".