Frica de bartranete la femei în Moldova

Despre frica de îmbătrânire, o temă de-a dreptul sensibilă și de obicei evitată, totuși care merită să fie cunoscută și abordată. De ce ne este frică să îmbătrânim și oare când începe acest proces ireversibil?Articol de psiholog Vera Budan.

Vă invit să facem un mic experiment. Vă rog să vă gândiți la primele cuvinte, care vă vin în minte, oricare ar fi acestea, ne vor fi utile mai târziu în articol.

Ce asocieri vă vin în minte când auziți cuvântul FEMEIE? Nu vă grăbiți să citiți mai departe până când nu aveți cel puțin 4-5 lucruri pe care propria minte le asociază cu acest cuvânt.

Dar când auziți cuvântul BĂTRÂNEȚE? Sună dur? Prea mare contrastul? Totuși, haideți să ne gândim un pic, de obicei care ar fi primele lucruri care ne vin în minte?

Posibil pentru cuvântul femeie asocierile să fie unele dintre: mamă, frumusețe, gingășie, slăbiciune, blândețe, tocuri, rochii, cosmetică, bucătărie, sensibilitate, emoții, moale, iubitoare… este posibil să nu fie nici unul, totuși vă invit să memorați acele cuvinte până la final.

Pentru bătrânețe este posibil ca mintea să fi generat unele dintre următoarele asocieri sau unele asemănătoare: neputință, boală, lentoare, lipsă, povară, inutilitate, vise nerealizate, singurătate, pierdere, moarte, lipsă de sens…

Despre frica de îmbătrânire, o temă de-a dreptul sensibilă și de obicei evitată, totuși care merită să fie cunoscută și abordată.

De ce ne este frică să îmbătrânim și oare când începe acest proces ireversibil?

Ce putem face ca să ne bucurăm cât mai mult de darurile tinereții dar totodată să nu exagerăm cu încercările de a opri timpul?

Până la urmă, pentru ce apare această frică, la noi toate, mai devreme sau mai târziu, mai conștient sau mai puțin?

Haideți să le luăm pe rând!

Procesul de îmbătrânire a corpului începe imediat după ce acesta s-a oprit din creștere, aproximativ la 25 de ani. Nu am spus că atunci deja suntem bătrâni, ci că începe procesul de îmbătrânire. Deși este neobservabil și lent la început.

De ce de fapt ne este frică de îmbătrânire?

Nu vom reuși Aici mă refer la multe din acele vise, planuri, idei despre care știm sau credem că știm că sunt necesare să le reușim LA TIMP. Deja în funcție de convingerile de acasă, de conjunctura socială dintr-o anumită perioadă, de țara în care ne aflăm, vom „ști”ce anume și când anume ar trebui să reușim (vom avea o to-do listă și deadline-ul pentru fiecare punct din ea). Bătrânețea este un fel de indicator general al lui „nu am reușit” (ceva anume, nimic, nici nu știu ce anume ar fi trebuit să reușesc de fapt).
Dacă primul punct era valabil pentru toți noi, bărbați și femei, acesta este specific pentru femei mult mai mult și anume pierderea frumuseții. De prea multe ori și în mod exagerat frumusețea specifică pentru tinerețe este încurajată ca fiind o valoare spre care trebuie să tindem cu orice preț. Nu zic că nu ar fi deloc importantă, totuși avem impresia (încurajată de marketing) că având o sumă de bani mai mare, putem avea control total asupra oricăror procese din corp, ceea ce este eronat. Frumusețea naturală, la orice vârstă, diversă, colorată, unică, care nu costă nimic sau aproape nimic este respinsă pentru că… alegeți voi răspunsul.
Vom fi respinse. Avem impresia că, vom fi acceptați de către cei din jur doar dacă manifestăm întotdeauna vitalitate, sănătate, frumusețe, productivitate, entuziasm, ritm, viteză… Totuși dacă am îndrăzni să fim normale și obișnuite, uneori lente, uneori depresive, nu neapărat într-o formă excelentă tot timpul, cu urcușuri și coborâșuri avem impresia că neapărat vom fi respinse de apropiați. Voi puncta aici doar faptul că, de fapt, noi suntem acelea care ne respingem în primul rând pe noi înșine, cu bune și cu rele.
Ne este frică de profunzime. Criza de la 30 de ani este despre a ne permite să ne oprim și a privi mai atent calea pe care mergem. Frica de anumite etape este despre conștientizarea faptului că poate acea cale nu e chiar cea mai potrivită pentru noi și nu despre noi de fapt. Până la 30-40 suntem în expansiune, în creștere, MAI MULT este termenul potrivit. Totuși, dacă insistăm să rămânem în același ritm de ascensiune, nefericirea încearcă să ne trezească. Ceea ce subconștientul vrea să ne transmită este despre a căuta mai degrabă în esență, în profunzime, în interior.

Este ca și fructul care a crescut și la un moment dat se oprește pentru a se coace. Deși la exterior nu se mai vede creșterea, procesul de coacere este la fel de important ca și toate celelalte.

Desigur una dintre cauze este faptul că trăim într-o societate care încurajează anumite valori specifice tinerilor și lumii lor, care se așteaptă să fim productivi și să consumăm cât mai mult. Totuși țin să menționez că noi suntem cei care aleg să se conformeze sau nu, suntem capabili să alegem dintre a înghiți și a ne comporta cum este așteptat sau să facem schimbarea din interior.
Frica de moarte. Este de fapt o frică existențială care ne scoate din iluzia că suntem veșnici, aici, în această viață, în acest corp. Nu mă voi opri la această cauză acum, doar ar fi bine să știm că bătrânețea este asociată de subconștientul nostru ca fiind un semnal clar de apropiere a morții. Este despre ireversibilitate și neputință în fața timpului.

Ce-i de făcut dacă ne simțim prinși în această frică? Ea poate să apară foarte devreme sau poate să fie doar ca o muzică tristă de fundal, oricum ea este acolo.

Mi-aduc bine aminte cum la 26 mi-au apărut primele fire albe. Eram de-a dreptul speriată. Deși îmi dădeam seama că am avut o perioadă mai dificilă și extrem de stresantă, era total pe neașteptate.

În primul rând să o conștientizăm, să o simțim, să ne întâlnim cu această frică. Atunci când ne vopsim părul, când alegem proceduri faciale, când încercăm diverse metode de întinerire sau menținere, să fim atente la ce ne împinge să facem asta.
Să acceptăm că mergem doar spre o direcție, spre bătrânețe. Știu, este mult mai ușor de scris decât de făcut, plus că până acceptăm un semn de îmbătrânire (acceptarea durează muuuult) apare un altul. Totuși dacă dorim să acceptăm vom căuta metode și vom reuși mai bine decât vom căuta un elixir magic de întinerire.
Să căutăm adevărata valoare. Dacă avem acele fructe mari deja, este necesar să ne concentrăm asupra îndulcirii lor. Fiecare etapă este un dar, este păcat să mai plângem după aur când avem în mână diamante (pe care ar fi bine să le șlefuim).
Să încetinim ritmul pentru a observa și pentru a ne bucura de ceea ce ESTE. Viteza lumii în care trăim nu ne permite să ne oprim. După o vârstă în schimb, avem o scuză bună să fim mai relaxați și mai atenți, e bine să o folosim cât de mult se poate.

Vreau să revenim la micul nostru experiment de la început. FEMEIE și BĂTRÂNEȚE sunt cuvinte care par opuse, sau cel puțin păreau. Te invit acum să găsești 10 cuvinte cu nuanță pozitivă despre cuvântul bătrânețe. Sper că de acum încolo, îți va fi mai ușor să vezi și cealaltă parte a acestei monede.

Să îți fie cu folos!

Vera Budan

Psiholog Clinician licențiat în psihologie, master în psihologie clinică. Psihoterapeut în formare, NLP Practitioner, NLP Master, Master în Comunicare Hipnotică. Autoarea cărții "Calea Feminității".