Maturitatea școlară — cum o determinăm la copil?0

Înmatricularea la școală — perioada în care pentru copil este extrem de importantă susținerea atât a părinților cât și a pedagogilor, care vor putea determina pregătirea copilului pentru o nouă experiență. Există oare anumite criterii care ar permite în mod adecvat să fie analizat nivelul de pregătire a copilului pentru viața de școlar? În psihologie aceasta poartă denumirea de ”maturitate școlară”.

Maturitatea școlară reprezintă un grad de dezvoltare a abilităților și sănătății copilului, în care programul școlar, sarcina, formarea sistematică și cerințele de respectare a disciplinei nu sunt prea dificile pentru copil și nu vor influența negativ asupra sănătății și stării psihologice a acestuia. Determinarea maturității școlare este necesară pentru a stabili vârsta optimală pentru începerea instruirii școlare, precum și pentru formarea unei abordări individuale a învățării.

Testarea maturității școlare se efectuează cu jumătate de an până la admiterea copilului la școală. După efectuarea testului, părinții copilului beneficiază de consiliere privind îmbunătățirea sănătății copilului și a corectării eventualelor deficiențe.

De regulă, la majoritatea copiilor, maturitatea școlară apare între șase și șapte ani. Anume la această vârstă, de obicei la copil, în rând cu atenția involuntară, se dezvoltă și atenția arbitrară. Spre sfârșitul vârstei preșcolare, începe să se formeze gândirea conceptuală.

Atingerea maturității școlare depinde de factori organici și genetici, factori de sănătate, psihologici (medii, gradul de activitate a copilului, atmosfera emoțională).

Cauzele imaturității școlare pot fi atât lipsa unui mediu educațional, cât și deficiențe în sănătatea somatică a copilului.

Diana Docuceaeva

• pregătirea fizică (starea de sănătate și dezvoltarea fizică a copilului, corespunderea la normele existente);
• pregătirea specială (aptitudini și abilități, necesare pentru asimilarea citirii, scrisului, efectuării calculelor);
• pregătirea psihologică (unitatea dezvoltării calităților psihice pentru nivelul necesar de dezvoltare, nivelul necesar și suficient de formare la copil a anumitor neoplasme psihologice, precum poziția interioară a școlarului”.

• nivel înalt de maturitate școlară, care semnifică că copilul este pregătit să învețe în orice școală (inclusiv de nivel înalt) și există temei de a considera că el va avea succese în asimilarea programului școlar;
• nivel mediu de maturitate școlară, ceea ce înseamnă că copilul este pregătit de școala medie generală. Efectuarea studiilor la o școală cu nivel înalt de instruire ar putea fi dificilă pentru el. În cazul în care părinții totuși își înscriu copilul la o asemenea școală, atunci (cel puțin la început) ei va trebui să acorde copilului ajutor considerabil, să respecte minuțios regimul zilei, să creeze pentru copil o atmosferă indulgentă, în măsura posibilităților să-l lipsească de stresuri puternice. În caz contrar, s-ar putea produce o suprasolicitare și epuizare a surselor mecanismelor de adaptare a organismului copilului;
• nivelul scăzut al maturității școlare semnifică faptul că copilul va asimila cu dificultate programul școlii primare. Iar dacă părinții totuși decid să-și înscrie copilul la școală, atunci unui asemenea copil îi vor fi necesare activități speciale corecționale.

La grădinița noastră, eu folosesc câteva metode de evaluare funcțională a nivelului de maturitate a copiilor, cât privește pregătirea acestora pentru instruirea din cadrul școlii.

1. desenarea unei figuri masculine (acesta trebuie să aibă cap, pe care să fie desenat părul (posibil căciulă sau pălărie), gâtul, care unește capul de trunchi, pe față - ochii, nasul, gura; membrele, mâinile trebuie să se termine cu cinci degete. Îmbrăcămintea trebuie să aibă trăsăturile hainelor caracteristice pentru bărbați);
2. transcrierea unei fraze formulate din trei cuvinte scurte (ea bea ceai);
3. desenarea a 10 puncte, amplasate în formă de pentagon.

Fiecare sarcină este apreciată cu un anumite punctaj, de la 1 (cea mai mare notă) până 5 (cea mai rea notă). Suma punctelor pentru toate cele trei sarcini formează punctajul general. La copiii maturi, suma e de 3-5 puncte, la cei cu maturitate medie — 5-9 puncte, la copiii imaturi — 10 și mai multe puncte.

Aceste sarcini îmi permit să-mi formez o idee despre nivelul de dezvoltare psihică a unui anumit copil, despre abilitatea sa de a copia o imagine, de a imita, despre nivelul de dezvoltare a coordonării mișcărilor.

Între dezvoltarea fizică și mentală a copiilor există un anumit model, și schimbări ale proporțiilor corpului, inclusiv servește în calitate de indicator a maturității biologice și pregătirii fizice a copiilor pentru școală. Pentru stabilirea maturității biologice eu utilizez testul Filippiner, esența căruia constă în faptul că copilul trebuie să atingă cu degetele peste cap lobul urechii opuse și să închidă urechea cu palma. Spre vârsta de cinci ani, degetele copilului se apropie doar de ureche, iar la șapte ani deja acoperă urechea.

O altă metodologie pe care o utilizez în activitatea mea este testul "Pregătirea motivațională pentru școală după L. Vengher", scopul căruia este identificarea nivelului de formare a poziției interioare a școlarului. Pentru efectuarea testării, eu folosesc situații verbale, întrebări adresate copiilor, de alegere a variantei corecte. Eu propun copilului să jucăm în jocul cu denumirea "Două școli", eu povestesc despre prima și a doua școală, iar sarcina copilului e de a alege acea școală în care ea/el ar dori să învețe.

1. "Dacă ar fi două școli: una cu lecții de limba română, matematică, citire, desen, muzică, educație fizică; iar a doua cu lecții de desen, educație fizică, muzică. În care din aceste două școli ai vrea tu să înveți?"
2. "Dacă ar fi două școli: în una lecții și pauze, ia în a doua doar pauze. În care din aceste două școli ai vrea să înveți?"
3. "Dacă ar fi două școli: în prima, pentru răspunsuri bune învățătorul ar da note de ”5” și ”4”, iar în a doua - dulciuri și jucării. În care din aceste două școli ai vrea să înveți?"
4. "Dacă ar fi două școli: în una te poți ridica doar cu permisiunea profesorului sau să ridici mâna, dacă vrei ceva să întrebi, iar în cealaltă școală poți face tot ce vrei. În care din aceste două școli ai vrea să înveți?"
5. "Dacă ar fi două școli: în una copiilor li se oferă teme pentru acasă, iar în alta nu. În care din cele două școli ai vrea să înveți?"
6. "Dacă în clasa voastră s-ar îmbolnăvi învățătoarea și directorul v-ar propune să fie înlocuită de mama ta sau de o altă învățătoare. Pe cine ai alege?"
7. "Dacă mama ți-ar spune: ”Am rugat învățătoarea și ea va veni la noi acasă pentru a face temele cu tine, astfel nu va trebui să mergi la școală.” Ce ai alege?"
8. "Dacă mama ți-ar spune: „Încă ești mic, îți va fi dificil să te trezești dis-de-dimineață la școală și să faci temele. Rămâi la grădiniță, iar la anul vei merge la școală.” Ai fi de acord cu această propunere?"
9. "Dacă un băiețel (o fetiță) vecin te-ar întreba: "Ce-ți place cel mai mult la școală?" Ce-ai răspunde?"

• pentru răspuns corect– 1 punct;
• pentru răspuns greșit – 0 puncte.

Poziția internă este considerată a fi formată, dacă copilul adună 5 puncte.

Activitatea mea, în calitate de pedagog, în cadrul lecțiilor de pregătire a copiilor pentru școală include și jocuri, și, de exemplu, modelarea mediului educațional. Eu consider că asemenea lecții contribuie la adaptarea mai rapidă a copilului în școală, doarece permit copiilor să comunice liber, să defășoare activități creative (inclusiv teatru), să se exprime și să încerce un rol nou.

În calitate de scopuri principale în pregătirea copiilor pentru școală, pentru mine eu remarc formarea motivației de a învăța, de a cunoaște ceva nou, și ajutarea copiilor în procesul de dezvoltare a vorbirii, precum și a coordonării senzomotorii. În grădinița noastră, noi desfășurăm activități care solicită implicare, curiozitate, dorința de a face ceva nou, de a ieși din limita unui comportament obișnuit. De cele mai multe ori, este vorba de jocuri teatralizate și de subiect-rol, care pregătesc copiii pentru școală.

Bazându-mă pe experiența mea vastă, pot spune cu certitudine că gradul de pregătire a copiluui pentru școală — reprezintă un proces dificil și complex, care include nu doar vârsta de 6-7 ani, ci și toată perioada vârstei preșcolare și perioada școlii primare.

Este foarte important să nu uităm că pregătirea copilului de școală se determină nu doar prin abilitățile sale mintale, dar și prin maturitatea sa fizică, emoțională și socială. Doar prin prezența tuturor acestor factori, adaptarea copilului la activitățile de învățare din clasa întâi și întreg procesul de studii, vor avea loc cu succes și fără stres.